Surprins de bucurie-de C S Lewis (traducere ro-Emanuel Conţac)

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a nãscut la Belfast, într-o familie anglo-irlandezã a cãrei pasiune pentru lecturã i s-a transmis şi lui de la o vârstã fragedã. De îndatã ce a învãţat sã scrie, a trecut la primele exerciþii literare – povestiri despre „Şoricei îmbrãcaţi în zale“ si isprãvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în vedere apropiaţilor cã doreşte sã i se spunã „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilãrie trãieşte întâia oarã Bucuria, o experienţã fundamentalã, a cãrei semnificaţie avea s-o expunã pe larg în autobiografia sa spiritualã, Surprins de Bucurie (1955).A renunţat la creştinism, dupã propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoalã elementarã particularã din Malvern, mai ales ca urmare a învãţãturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. Dupã o şedere de un an la Colegiul
Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick,sub a cãrui îndrumare a câştigat o bursã de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, pânã la ocuparea catedrei de literaturã englezã medievalã şi renascentistã de la Cambridge (1954).
În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai sovãielnic şi mai abãtut convertit din toatã Anglia“. Pânã a ajunge însã la credinþa cã „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau sã mai treacã doi ani. În 1933 publicã The Pilgrim’s Regress. În urmãtorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrãri de apologeticã sau spiritualitate creştinã: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bãtrân cãtre unul mai tânãr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publicã science-fiction (Space Trilogy) şi literaturã pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraþie creştinã. Între numeroasele sale lucrãrile ştiinţifice, se detaşeazã The
Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.

EMANUEL CONŢAC este asistent universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi doctorand în filologie al Universitãţii din Bucureşti. A mai tradus pentru editura Logos din Cluj: John Stott, Puterea predicãrii (2004); Stanley Grenz et al., Dicţionar de termeni teologici (2005); Moisés Silva şi Walter Kaiser,
Introducere în hermeneutica biblicã (2006); Gordon Fee, Exegeza Noului Testament (2006); Douglas Stuart, Exegeza Vechiului Testament ( 2006).

Personal Quotes C S Lewis:

“All that is not eternal is eternally out of date.”

“In arguing against Him, you are arguing against the very power that makes you able to argue at all.”

“Christ died for men precisely because they were not worth it; to make them worth it.”

“Some people seem to think that I began by asking myself how I could say something about Christianity to children; then fixed on the fairy tale as an instrument, then collected information about child psychology and decided what age group I’d write for; then drew up a list of basic Christian truths and hammered out ‘allegories’ to embody them. This is all pure moonshine. I couldn’t write in that way. It all began with images; a faun carrying an umbrella, a queen on a sledge, a magnificent lion. At first there wasn’t anything Christian about them; that element pushed itself in of its own accord.”

“A man who was merely a man and said the sort of things Jesus said would not be a great moral teacher. He would either be a lunatic - on the level with a man who says he is a poached egg - or he would be the devil of hell. You must take your choice. Either this was, and is, the Son of God, or else a madman or something worse. You can shut Him up for a fool or you can fall at His feet and call Him Lord and God. But let us not come with any patronizing nonsense about His being a great human teacher. He has not left that open to us. He did not intend to. - from Mere Christianity.”

In bratul Tau-Alin Timofte

JESUS CRISTO e a figura central de toda a mensagem biblica. Faca com ELE um conhecimento pessoal. Aceite-o como seu Salvador e siga os Seus ensinamentos. Deize que Ele transforme a sua vida.

Depois venha e ajude a transformar o mundo!!

Adevar deplin=liber pe deplin

De ce L-a trimis Dumnezeu pe Isus pe pamant? Sunt oameni in lume care stiu ca Isus a venit/a trait pe pamant,dar nu stiu de ce.Care a fost scopul venirii Lui?

El a venit sa moara pentru pacatele noastre, ale lumii intregi.

Dar numai pentru asta a venit?

Isus a spus:”Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.” Scopul Diavolului este sa ne impiedice sa cunoastem sau sa stim doar in parte adevarul.Pentru ca ,cu cat vom cunoaste mai mult din adevar cu atat vom fi mai liberi. Daca cred doar ca Isus a venit sa moara pentru pacatele mele ,experimentez doar atat, adica sunt liber de vina pacatului meu.Sunt liber in masura in care cunosc adevarul.

Dar exista si alt motiv pentru care a venit Isus pe pamant.In Biblie sunt multe nume date lui Hristos: Mantuitor, Domn, Painea vietii,Pastorul cel Bun,Calea, Adevarul si Viata, Lumina Lumii,etc.Dar mai este un nume dat lui Isus care nu este asa de bine cunoscut.In Evrei 6:20 este numit antemergatorul (inainte mergatorul) nostru. Ce inseamna asta? Este unul care merge inaintea mea si eu trebuie sa merg in spatele lui. In Evrei 12:1-2 spune sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte uitandu-ne tinta la Isus care este autorul si slujitorul credintei noastre.

In ce sens este Isus inainte mergatorul nostru? Cunoaste el presiunile si problemele cu care ne confruntam in secolul XXI? In evrei 4:5 spune ca El a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi dar fara pacat.In sensul acesta este antemergatorul nostru. Cu fiecare ispita cu care ne confruntam unul fiecare S-a confruntat si Isus. Nu spune ca s-a intalnit cu toate circumstantele noastre, dar Biblia spune ca a fost ispitit in toate lucrurile si nu numai ca a fost ispitit in toate lucrurile dar a fost ispitit ca si noi.Si nu a pacatuit.

El ne spune:”Urmeaza-ma!”Deci atunci cand sunt ispitit eu trebuie sa urmez exemplul lui Isus.Credinciosul este acela care cauta urmele lui Isus si spune:Domne vreau sa umblu si eu pe ele.Acestia sunt cei mai fericiti crestini din lume.Ei nu vor fi niciodata descurajati, nu vor fi intr-o stare proasta, vor multumii pentru orice,vor birui in orice circumstanta si diavolul se teme de ei.Multi crestini se tem de Diavol, dar el se teme de acei care il urmeaza pe Hristos.

Ce fel de crestini suntem? care se tem de diavol sau de care diavolul se teme?

Descriere…

                    Cum pot avea o relaţie personală cu o fiinţă de care nu sunt sigur că există?

                   Viaţa cu Dumnezeu nu este întotdeauna aşa cum ne-am aştepta să fie. Uneori se pare că aşteptările noastre optimiste se lovesc de realitatea slăbiciunilor personale şi de surprize neplăcute. Iar Dumnezeul despre care ni se spune că tânjeşte după compania noastră pare uneori distant şi indiferent.

Se joacă Dumnezeu cu noi? În ce lucruri putem depinde de Dumnezeu? Cum putem cunoaşte? Cum putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu?

Cum întreţinem o relaţie cu un Dumnezeu pe care nu-L vedem, nu-L auzim şi nu-L atingem?

“În căutarea Dumnezeului nevăzut” prezintă gânduri profunde care conferă valoare şi semnificaţie întrebărilor pe care ne este teamă să le punem. Cunoscutul scriitor Philip Yancey examinează şase aspecte fundamentale:

 *Setea noastră după Dumnezeu
 *Credinţa atunci când Dumnezeu pare absent
 *Natura lui Dumnezeu
 *Relaţia noastră personală cu Dumnezeu
 *Etapele dezvoltării credinţei
 *Scopul final al transformării spirituale

Cartea abordează în mod sincer şi personal modul de trăire al vieţii creştine pentru cei care doresc mai mult decât răspunsuri superficiale la întrebările profunde ale vieţii. În cele din urmă, Yancey abate atenţia de la întrebările noastre spre Cel care se oferă El însuşi drept răspuns, Dumnezeul care ne invită să-L căutăm - şi să-L găsim.

Tzion Tzion Tzion

Nevazutul dumnezeiesc!

“Nevazutul dumnezeiesc devine simbolic vizibil. Daca nevazutul dumnezeiesc ar deveni vazut in mod com­plet, atunci Dumnezeu nu ar fi vizibil tocmai ca nevazut. Nu s-ar mai putea vedea in Dumnezeu ceea ce nu se mai poate vedea. Nevazutul lui Dumnezeu nu s-ar mai vedea, ci acesta ar fi o opacitate absoluta, un vid, un neant. Nevazutul lui Dumnezeu s-ar deduce apriori, teoretic doar. Am fi orbi. Orbii nu vad ca ei nu vad, ci au doar inaintea ochilor lor o opacitate absoluta, o bezna fara culoare, de unde apoi se deduce orbirea lor. Credin­ciosii datorita modului simbolic vad ceea ce nu vad. Ei vad ca nu vad. Ceea ce nu vad ei, este in parte ceea ce vad, este in parte prin ceea ce vad. Orbul nu vede nevederea lui. Credinciosul poate sa vada nevederea lui. In acest moment abia, si astfel, lui i se revela realitatea de taina a lui Dumnezeu.Cat de cat o palida percepere a tainei dumnezeiesti este posibila prin aceea ca omul incepe sa vada ceea ce nu vede, si nu-i ca orbii care nu vad acest lucru. El nu-i de zarit nicaieri, si totusi Este. El, se vede, in ceea ce nu se vede, fara sa fie ascuns, ori fara sa fie opac in mod absolut.”

citat din “Cunoastere si simbol in crestinism”

Exista Dumnezeu…
Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
un lut de sine însuşi frământat.
Ci ne-a zidit o Forţa creatoare,
o-Nţelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne ‘nduplecat.
Ci noi avem un duh şi-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevarat!

N-ar fi simţit în veci de veci tărâna
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simtământ fântâna-
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni şi semne ne ‘ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă
să stea în faţa Lui pe baricada!
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu-i calea noastră veşnic însorită,
nu-i viaţa totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini şi iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!

by Costache Ioanid

Conferinta “Nu este bine ca omul sa fie singur”-Florin Ianovici-29.04.08

Before I go…

When my life has reached its very end
And I take that final breath,
I want to know I’ve left behind
Some “good” before my death.

I hope that in my final hour
In all honesty I can say
That somewhere in my lifetime
I have brightened someone’s day.

That maybe I have brought a smile
To someone else’s face
And made one moment a little sweeter
While they dwelled here in this place.

Lord,please be my reminder
And whisper softly in my ear
To be a “giver” not a “taker”
In the years I have left here.

Give to me the strenght I need
Open up my mind and my soul…
That I might show sincere compassion
And love to others before I go.

For,if not a heart be touched by me,
And not a smile was left behind,
Then the life that I am blessed with
Will have been a waste of time.

With all my heart I truly hope
To leave something here on earth…
That touched another, made them smile
And gave to my life…worth.

Cuvinte despre ganduri

Gândul reprezintă o forţă materială exprimată prin energia modulată la semnalele purtătoare de informaţie. Despre gând – gânduri s-au formulat nenumărate teorii, s-au făcut multe experimente şi studii de catre psihologi, chimişti, neurologi, si fizicieni.
Gândurile sunt ca o “furtună” dezlănţuită în creier. Este o imagine holografică a ce pot produce gândurile: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire. Toate emoţiile sunt substanţe chimice imprimate holografic.

Gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei despre lumea externă şi despre propriul nostru EU. Prin ea se realizează saltul calitativ al activităţii de cunoaştere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenţei obiectului la interpretarea şi explicarea lui legic-cauzală, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv superioare.Fiind procesul de cunoaştere de rangul cel mai înalt, care asigură pătrunderea în esenţa lucrurilor, înţelegerea relaţiilor logice dintre acestea, explicarea şi interpretarea lor, şi care face posibilă rezolvarea problemelor complexe, de ordin teoretic şi practic, gândirea ocupă un loc central în sistemul psihic uman.
“Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă de ce. Eu mă gândesc la lucruri care n-au fost niciodată şi mă întreb: de ce nu?”- George Bernard Shaw
Fiecare celula a corpului creste, sufera, primeste un impuls de viata sau de moarte la fiecare gand care ne trece prin minte.
Gandurile negre sunt direct raspunzatoare de “otravurile” din mental, apoi se rasfrang asupra corpului fizic. Asa iau nastere bolile. Sentimentele negative reprezinta otrava si stres pentru intregul organism.
Intoxicarea corpului fizic nu este doar consecinta unei alimentatii dezechilibrate, cum se crede, ci si rezultatul unor factori emotionali. Supararea, furia, nemultumirea modifica functionarea corecta a bilei, a ficatului si inflameaza mucoasa intestinului subtire. Teama transforma mucoasa intestinului gros. Drept urmare, abdomenul se baloneaza aparand disconfortul fizic, insomniile, derglarile metabolice. Toate aceste modificari determina o reactie imunitara anormala.In functie de cum gandim, declansam in propriul organism reactii si mecanisme ale caror urmari le vom suporta.
Lumea in care traim ia forma starilor si emotiilor pe care noi le exprimam, creand universul nostru launtric. Universul in care traim, in care ne desfasuram cuprinde experientele noastre, secretele noastre si este format din gandurile noastre.

Swuami Shivananda: ” Omul seamana un gand si culege o actiune
Omul seamana o actiune si culege un obicei
El seamana un obicei si culege un caracter
Semanand un caracter el culege un destin”
Medicii si psihologii au descoperit ca mintea poate imbunatatii procesul de vindecare a trupului,intr-un mod in care medicina traditionala nu va putea niciodata.
Descartes afirma : “gandurile noastre sunt capabile de a produce schimbari radicale de ordin chimic si fizic ce ne afecteaza in mod direct sanatatea.”
Astfel,medicii au ajuns la o concluzie pe care multi o neaga sau refuza sa o admita : gandurile unui pacient poate afecta procesul de vindecare si efectul placebo nu este un exercitiu de bine dispunere,ci o reactie biologica a creierului fata de boli.
Deci, faptul ca, creierul uman functioneaza in acest mod curios este dovada nu numai ca Dumnezeu este real, ci si ca poate fi atins.
Gîndul nostru trebuie să fie angrenat în gîndul lui Dumnezeu.Trebuie sa înceapă unde începe gîndul Său şi să se desfăşoare cum se desfăşoara al Sau. Gandul nostru trebuie sa “intre” in Cuvantul lui Dumnezeu,sa fie în armonie cu acest gînd şi unit cu el.
Pentru a uni gîndul nostru cu gîndul lui Dumnezeu, trebuie ca omul nostru din afară să fie zdrobit.A fi zdrobit, înseamnă să abandonăm activităţile noastre proprii, modul nostru de a gîndi subiectiv şi să începem să atingem, treptat, gîndul lui Dumnezeu şi să discernem firul conducător care este în Cuvantul Lui. Numai după zdrobirea omului din afară va găsi omul din lăuntru gîndul de exprimat şi exprimarea potrivită a gîndului.
“Nu poţi asimila gândul lui Dumnezeu fără să vrei măcar să-I împlineşti dorinţa. Aceasta cunoaştere implică dimensiunea morală. Nu poţi oricum, cu orice inimă, cu orice standard moral să te apropii de Cuvântul care a creat lumea. Cu mâinile pătate de sânge, cu gândul murdar de arginţi, cu imaginaţia pervertită de pofte, nu ţi se deschide această Sfântă a Sfintelor. Fără o inimă reînoită nu vei face distincţie între Cuvintele Domnului şi cele ale omului.”-Petru Lascau

“Un gand bun si curat are mai mare putere decat orice nevointa am face, pentru ca gandurile bune paralizeaza gandurile rele si diavolesti inainte de atac.De aceea crestinul trebuie sa faca mintea sa o fabrica de ganduri bune, in care sa faca numai ganduri bune, iar gandurile rele sa le schimbe in ganduri bune, avand ca temelie smerita cugetare”-spune Paisie Aghioritul

Evanghelia lui Dumnezeu provoaca in gandurile oamenilor adevarate revolutii spirituale.