Cereti de la Domnul (my favourite poetry:)

Pe pamant sufera spicul,lanurile-s insetate.
Nimeni nu se roaga inca,dorm strajerii in cetate.
Lacrimi nu mai cad sau, poate, nu le mai vedem cazand,
Prea putini se roaga astazi sa coboare Duhul Sfant.

Ornicele lumii-n cantec suna ora nevegherii,
Inselati de-un zvon de pace si-au inchis ochii strajerii.
Stau atatea sa se-ntample,profetii de mult prezise,
Duhul Sfant vrea sa coboare,dar sunt usile inchise.

Se mai zaboveste inca, nu e pregatit poporul,
Lanul sufera de sete si nu poate sparge norul.
Rugaciunea e putina, strigatul spre cer e soapta,
Vorba cata e de multa, prea departe e de fapta…

“Cereti de la Domnul ploaie!”, se aude o strigare,
Secerisul e aproape,lanul freamata sub soare.
“Cereti Duhul Sfant, si cereti o masura indoita”,
Picaturi de har cadea-vor peste inima zdrobita.

Fulgera prin anotimpul ploilor imbelsugate,
Se deschid zagazuri gata sa se verse-n plinatate.
Ploaia-nseamna biruinta,revarsare de putere,
Va primi fagaduinta cine in credinta-o cere.

Trece timpul rugaciunii,peste veac se lasa seara,
Trece peste fruntea noastra ingerul cu calimara.
Cine va putea cunoaste daca este scris in carte?
Cine a pazit porunca ,s-o pazeasca mai departe.

Cat nu trecem de hotare,cat n-apune ziua milei,
Cereti de la Domnul, astazi, sa adape setea gliei,
Sa reverse in torente ploaia Duhului Preasfant:
Ploaia-nseamna sigilare intr-un vesnic legamant.

by Gabriel Rusu

Si ce este omul…

Traim intr-un veac care tinde spre o drastica simplificare a fapturii, o tendinta de pustiire a ei, pana la a deveni un desert mort,framantat doar de furtunile patimilor si bantuit de urletul instinctelor ce-si cer implinirea cu orice pret.Omul este astfel despuiat de semnificatia pe care i-o da bogatia sufleteasca,singura la care este chemat sa si-o sporeasca pana in ultimul ceas,singura capabila sa-L exprime pe Cel ce este nevazut fata de aproapele sau.

Este un adevarat spectacol macabru aceasta ofensiva mascata si subversiva pentru desacralizarea acestei Fiinte.Ni se sugereaza in diverse moduri ca El nu este mai mult decat un ansamblu de forte chimice si fizice, sub determinarea oarba a unor tendinte pe cat de puternice, pe atat de neintelese si nesupuse vointei,un punct insignifiant asezat pe o planeta ce se pierde in mii de alte lumi stelare…

Deci Dumnezeu nu exista,iar credinta in El nu este altceva decat un simptom al psihopatologiei umane, care trebuie vindecat.La urma urmei,aceasta ofensiva nu este altceva decat o invitatie voalata la trairea cu voluptate si disperare a… clipei ce i s-a dat.Sub povara ideii ca este o fiinta unica si irepetabila,care in chip neinteles a dobandit o existenta scurta si exceptionala intr-un univers nemarginit, individul a dobandit un acut sentiment al micimii lui, al lipsei de sens personale,circumscriindu-se iremediabil unui spatiu al deznadejdii.De aceea se simte atat de usor atras spre intuneric, spre mlastinile si smarcurile pacatului.

Oare nu este normal ca in aceasta ambianta a nonsensului,valorile imprumutate din Divinitate,valori care trebuie sa umple o relatie, nu mai au nici o ratiune in ele insele si prin urmare nici aproapele? Si totusi relatiile exista, politetea de asemenea, zeci si mii de manuale care recomanda bunele maniere sunt puse sub ochii publicului…Numai ca din moment ce nu exista Dumnezeu, nici aproapele nu mai are semnificatie,doar cel mult conjucturala.Relatia cu el este pur teatrala, golita de sens, circumstantiala, mincinoasa, fiecare nefiind altceva decat actori mascati pe scena temporara a vietii, moartea nefiind mai mult decat coborarea cortinei. Daca situatia sta astfel, atunci se pare ca omul este un farsor ,un impostor si nimic mai mult…De altfel sunt emblematice pentru miliarde de oameni ultimele cuvinte rostite pe patul de moarte de medicul si scriitorul francez Francois Rabelais:”Lasati cortina jos!Farsa s-a terminat”. Prin urmare totul este socotit o simpla farsa si nimic mai mult:Dumnezeu,religia,viata, semenul, valorile morale, politetea, etc.etc…

Ce are de facut credinciosul autentic intr-o situatie ca aceasta?Caci se pare ca omul este supus la o dubla constrangere, pe de-o parte presiunea opiniei pubice de a practica o politete ieftina si mincinoasa, iar pe de alta parte chemarea launtrica de a fi el insusi in tot ceea ce exprima, de a pune in fiecare gest valoarea care conteaza.

El, credinciosul, nu se va deschide spre imbratisare decat daca inima si-a intins intai bratele si nu va zambi decat daca lumina din zambet l-a atins intai launtric.El nu se va grabi sa raspunda la toate intrebarile care se pun, decat atunci cand va sti ca valoarea raspunsului lui este ca un sarut pe buze.El nu va privi prietenos decat daca este dispus sa fie intai prieten si nu va vorbi, decat daca va sti ca are atata adevar si bunatate cat sa-si umple toate cuvintele.El stie ca “Cine isi pazeste gura si limba isi scuteste sufletul de necazuri “(Prov.21:23). Prin urmare, cand va simti ca inima i se inchide isi va inchide si el gura.

Timpul…

“Cine pierde timpul accepta de fapt sa piarda totul.

Timpul ne este asa de lesne furat fara ca cineva sa se fi gandit vreodata sa inscrie acest tip de hotie intre faptele penale,sau fara sa ne reprosam noi insine defel, cand il folosim ca marfa de schimb pentru toate nimicurile.

Daca socotesti ca timpul este darul lui Dumnezeu, trebuie sa stii ca El isi pastreaza autoritatea asupra lui si interesul pentru modul cum il folosesti.

Daca unii asteapta viitorul la nesfarsit, ceilalti nu pot recupera trecutul, dar toti pierd prezentul pretios.”

in memoriam D.D.

by Ale R.

Intalnirea de rugaciune “Rugul Aprins” 31.07.08-04.08.08

Pentru a patra oara avem harul sa organizam intalnirea pe munte, de rugaciune care va incepe Joi 31 Iulie orele 18:00, si va continua pana Luni, 4 August 2008. Locatia va fi aceeasi ca si in anii precedenti, Loc. Ponoara, jud. Bihor.Invitati speciali din tara (fratii din Toflea,pastori) si din strainatate…mai multe detalii pe www.maslinuloradea.ro

Va asteptam pe cat mai multi sa petrecem clipe minunate impreuna!

Fiti binecuvantati!