Maslinul-Rugul Aprins 2009

Începând de joi 30 iulie, de la orele 18:00, până duminică seara 2 august 2009, la Ponoară, în judeţul Bihor, va avea loc a 5-a ediţie a întâlnirii de rugăciune pe munte “Rugul Aprins”.

Vă aşteptăm să ne bucurăm împreună!

     Pentru mai multe informaţii puteţi suna la tel. organizatorilor: Pastor Caba Ioan 0744608133, 0723306202 sau la 0765508436.

mai multe informatii pe  http://www.maslinuloradea.ro/ 

Copilaria(-i)..o poveste

“Copilul lasa sa se vada inca din faptele lui daca purtarea lui va fi curata si fara prihana.” (Prov.20:11)

As vrea sa fiu mereu copil
Sa ma-nvartesc fara sfiala,
Sa vad bujorii in April
Trezindu-se din amorteala.

S-alerg descult iar pe afara
In iarba umeda covor,
Sa vad bondarul gras cum zboara
Legat de coada unui nor…

 

“Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.” (Prov.22:6).

 

 

 

Ce frumos e sa fii copil mereu.

Dar asta e viata, cresti fara sa vrei.
Minunatii ani de copilarie dulce
Raman in amintirea ce se duce…

 

“Iata, fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El. Ca sagetile in mana unui razboinic, asa sunt fiii facuti la tinerete.Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei! Caci ei nu vor ramanea de rusine, cand vor vorbi cu vrajmasii lor la poarta.”(Psalmi 127:3-5)

 

· “           “Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: “Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si spune-le: “Asa sa binecuvantati pe copiii lui Israel, si sa le ziceti: Domnul sa te binecuvinteze, si sa te pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si sa Se indure de tine! Domnul sa-Si inalte Fata peste tine, si-sa-ti dea pacea! Astfel sa puna Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu ii voi binecuvanta.”(Num. 6:22-27)

Copilaria-i o poveste,
Ce te cuprinde,apoi te lasa.
Ajungi batran, si zici c-a fost frumoasa
A fost atunci, azi nu mai este.

Invata sa-ti traiesti copilaria
Caci ea se duce-asa rapid,
De n-ai sa poti sa zici c-a fost frumoasa,
Cand s-a pierdut in infinit…

Afica in suferinta…

Atata suferinta…
Nu ajunge numai sa am cunostinta despre problemele acestor oameni ci trebuie sa ma implic, sa ajut la rezolvarea lor…cu totii trebuie sa o facem!
…cand ma gandesc ca acesti copii mor de foame,chiar mor,la propriu (pe cand noi ne imbuibam)..oare ce simte un copil in acele momente? nici nu imi pot imagina.
Doamne deschide-ne ochii si inima pentru aceasta lume “a treia”.
Daca iubim pe cei pierduti, il iubim pe El,daca ne atingem de cei pierduti, ne atingem de El.

“Sufletul binefacator va fi saturat, si cel ce uda pe altii va fi udat si el.”Prov.11:25

Pune-Ma ca o pecete- Fr.Sfara

Marii ganditori crestini 2

Tertulian - forta extraordinara a lucrarii lui poate reflecta ceva din prospetimea Bisericii Africii din care provine.Cel numit in mod splendid Quintus Septimus Florens Tertullians s-a nascut in Cartagina,cea mai mare cetate a Africii de Nord,candva pe la jumatatea sec. II-lea.Nu este excus ca in final Tertulian sa fi castigat premiul martirajului pe care l-a inaltat asa de mult in scrierile sale.

“Unde putem gasi vreo asemanare intre crestin si filosof? Intre ucenicul Greciei si cel al cerului? Intre omul al carui scop este faima, si cel al carui scop este viata? Intre vorbaret si implinitor? Intre omul care zideste si omul care darama? Intre prietenul si dusmanul erorii? Intre unul care corupe adevarul ,si unul care il reabiliteaza si il invata?

din “Apologeticum”,cap.46.

“Toti sunt Una prin unitatea substantei;in acelasi timp noi inca pastram taina separarii care transforma Unitatea in Trinitate,asezand in ordinea lor cele trei Persoane -Tatal,Fiul si Duhul Sfant. Dar sunt trei nu prin statut,ci prin grad; nu prin substanta ci prin forma; nu prin putere, ci prin infatisare; avand totusi aceeasi substanta, statut si putere, de vreme ce este un singur Dumnezeu,din care aceste grade,forme si infatisari sunt cunoscute sub numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant.”

din “Impotriva lui Praxeas,cap.2.

“Sunt in siguranta,daca nu mi-e rusine cu Domnul meu…Fiul lui Dumnezeu a fost crucificat;nu mi-e rusine chiar daca altora le este. Iar Fiul lui Dumnezeu a murit;acest fapt trebuie crezut cu hotarare,pentru ca este absurd. Cel care a fost ingropat a inviat;este sigur,pentru ca este imposibil.”

din “Despre trupul lui Cristos”,cap.5.

Desigur, ideea lui nu este ca doctrina crestina ar fi fara sens sau contrara ratiunii: este asa de mareata ca nimeni nu ar fi putut sa o nascoceasca.

Marii ganditori crestini

Irineu al Lyonului-se stiu putine lucruri despre viata lui.In prima parte a vietii l-a cunoscut pe faimosul martir Policarp,care in tineretea lui a stat la picioarele apostolului Ioan.Ca si Policarp,Irineu venea probabil din Turcia de astazi si s-a nascut candva in al doilea sfert al secolului al II-lea.

“Comorile ceresti sunt marete: Dumnezeu nu poate fi masurat in inima, si este incomprehensibil pentru minte;El este Cel ce tine pamantul in causul mainii Sale.Cine poate pricepe masura dreptei Sale? Cine-i cunoaste degetul? Sau cine-I intelege mana-aceeasi mana care masoara imensitatea;aceeasi mana care,prin masura sa,cuprinde intinderea cerurilor si care tine in ea pamantul cu abisurile lui;care cuprinde largimea si lungimea si adancimea de jos si inaltimea de deasupra intregii creatii:care este vazuta,care este auzita si inteleasa si care este invizibila? Din acest motiv,Dumnezeu este “deasupra tuturor principatelor, si a puterilor si a domniilor si a tuturor celor numite”, a tuturor lucrurilor care au fost create si zidite.El este Cel care umple cerurile si sondeaza abisurile,dar care este prezent in fiecare dintre noi.

Nu tu il faci pe Dumnezeu,ci Dumnezeu te face pe tine.Daca,deci, esti lucrarea mainilor lui Dumnezeu,asteapta mana Facatorului tau care le creeaza pe toate la vremea potrivita; la vremea potrivita in ceea ce te priveste pe tine, a carui modelare este in curs de realizare.Daruieste-I inima ta intr-o stare maleabila si usor de manuit si pastreaza forma pe care ti-a dat-o Creatorul,pastreaza-ti seva,caci daca nu, impietrindu-te, stergi amprentele degetelor Lui.Pastrand aceste coordonate,te vei indrepta spre perfectiune, caci lutul moale din interiorul tau este ascuns de mestesugul lui Dumnezeu.Mana Lui a dat forma substantei tale;El te va imbraca pe dinauntru si pe dinafara cu aur si cu argint curat si te va impodobi in asa masura incat pana si “Regele Insusi va gasi placere in frumusetea ta”.Dar daca tu,fiind cu incapatanare impietrit,respingi interventia maiestriei Sale, aratandu-i nerecunostinta pentru ca te-a creat om,atunci,devenind nerecunoscator Ii vei pierde modelarea-si,astfel,viata.”

din “Impotriva Ereziilor” -Irineu al Lyonului

Si ce este omul…

Traim intr-un veac care tinde spre o drastica simplificare a fapturii, o tendinta de pustiire a ei, pana la a deveni un desert mort,framantat doar de furtunile patimilor si bantuit de urletul instinctelor ce-si cer implinirea cu orice pret.Omul este astfel despuiat de semnificatia pe care i-o da bogatia sufleteasca,singura la care este chemat sa si-o sporeasca pana in ultimul ceas,singura capabila sa-L exprime pe Cel ce este nevazut fata de aproapele sau.

Este un adevarat spectacol macabru aceasta ofensiva mascata si subversiva pentru desacralizarea acestei Fiinte.Ni se sugereaza in diverse moduri ca El nu este mai mult decat un ansamblu de forte chimice si fizice, sub determinarea oarba a unor tendinte pe cat de puternice, pe atat de neintelese si nesupuse vointei,un punct insignifiant asezat pe o planeta ce se pierde in mii de alte lumi stelare…

Deci Dumnezeu nu exista,iar credinta in El nu este altceva decat un simptom al psihopatologiei umane, care trebuie vindecat.La urma urmei,aceasta ofensiva nu este altceva decat o invitatie voalata la trairea cu voluptate si disperare a… clipei ce i s-a dat.Sub povara ideii ca este o fiinta unica si irepetabila,care in chip neinteles a dobandit o existenta scurta si exceptionala intr-un univers nemarginit, individul a dobandit un acut sentiment al micimii lui, al lipsei de sens personale,circumscriindu-se iremediabil unui spatiu al deznadejdii.De aceea se simte atat de usor atras spre intuneric, spre mlastinile si smarcurile pacatului.

Oare nu este normal ca in aceasta ambianta a nonsensului,valorile imprumutate din Divinitate,valori care trebuie sa umple o relatie, nu mai au nici o ratiune in ele insele si prin urmare nici aproapele? Si totusi relatiile exista, politetea de asemenea, zeci si mii de manuale care recomanda bunele maniere sunt puse sub ochii publicului…Numai ca din moment ce nu exista Dumnezeu, nici aproapele nu mai are semnificatie,doar cel mult conjucturala.Relatia cu el este pur teatrala, golita de sens, circumstantiala, mincinoasa, fiecare nefiind altceva decat actori mascati pe scena temporara a vietii, moartea nefiind mai mult decat coborarea cortinei. Daca situatia sta astfel, atunci se pare ca omul este un farsor ,un impostor si nimic mai mult…De altfel sunt emblematice pentru miliarde de oameni ultimele cuvinte rostite pe patul de moarte de medicul si scriitorul francez Francois Rabelais:”Lasati cortina jos!Farsa s-a terminat”. Prin urmare totul este socotit o simpla farsa si nimic mai mult:Dumnezeu,religia,viata, semenul, valorile morale, politetea, etc.etc…

Ce are de facut credinciosul autentic intr-o situatie ca aceasta?Caci se pare ca omul este supus la o dubla constrangere, pe de-o parte presiunea opiniei pubice de a practica o politete ieftina si mincinoasa, iar pe de alta parte chemarea launtrica de a fi el insusi in tot ceea ce exprima, de a pune in fiecare gest valoarea care conteaza.

El, credinciosul, nu se va deschide spre imbratisare decat daca inima si-a intins intai bratele si nu va zambi decat daca lumina din zambet l-a atins intai launtric.El nu se va grabi sa raspunda la toate intrebarile care se pun, decat atunci cand va sti ca valoarea raspunsului lui este ca un sarut pe buze.El nu va privi prietenos decat daca este dispus sa fie intai prieten si nu va vorbi, decat daca va sti ca are atata adevar si bunatate cat sa-si umple toate cuvintele.El stie ca “Cine isi pazeste gura si limba isi scuteste sufletul de necazuri “(Prov.21:23). Prin urmare, cand va simti ca inima i se inchide isi va inchide si el gura.

Timpul…

“Cine pierde timpul accepta de fapt sa piarda totul.

Timpul ne este asa de lesne furat fara ca cineva sa se fi gandit vreodata sa inscrie acest tip de hotie intre faptele penale,sau fara sa ne reprosam noi insine defel, cand il folosim ca marfa de schimb pentru toate nimicurile.

Daca socotesti ca timpul este darul lui Dumnezeu, trebuie sa stii ca El isi pastreaza autoritatea asupra lui si interesul pentru modul cum il folosesti.

Daca unii asteapta viitorul la nesfarsit, ceilalti nu pot recupera trecutul, dar toti pierd prezentul pretios.”

in memoriam D.D.

by Ale R.

Intalnirea de rugaciune “Rugul Aprins” 31.07.08-04.08.08

Pentru a patra oara avem harul sa organizam intalnirea pe munte, de rugaciune care va incepe Joi 31 Iulie orele 18:00, si va continua pana Luni, 4 August 2008. Locatia va fi aceeasi ca si in anii precedenti, Loc. Ponoara, jud. Bihor.Invitati speciali din tara (fratii din Toflea,pastori) si din strainatate…mai multe detalii pe www.maslinuloradea.ro

Va asteptam pe cat mai multi sa petrecem clipe minunate impreuna!

Fiti binecuvantati!

Surprins de bucurie-de C S Lewis (traducere ro-Emanuel Conţac)

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a nãscut la Belfast, într-o familie anglo-irlandezã a cãrei pasiune pentru lecturã i s-a transmis şi lui de la o vârstã fragedã. De îndatã ce a învãţat sã scrie, a trecut la primele exerciþii literare – povestiri despre „Şoricei îmbrãcaţi în zale“ si isprãvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în vedere apropiaţilor cã doreşte sã i se spunã „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilãrie trãieşte întâia oarã Bucuria, o experienţã fundamentalã, a cãrei semnificaţie avea s-o expunã pe larg în autobiografia sa spiritualã, Surprins de Bucurie (1955).A renunţat la creştinism, dupã propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoalã elementarã particularã din Malvern, mai ales ca urmare a învãţãturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. Dupã o şedere de un an la Colegiul
Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick,sub a cãrui îndrumare a câştigat o bursã de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, pânã la ocuparea catedrei de literaturã englezã medievalã şi renascentistã de la Cambridge (1954).
În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai sovãielnic şi mai abãtut convertit din toatã Anglia“. Pânã a ajunge însã la credinþa cã „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau sã mai treacã doi ani. În 1933 publicã The Pilgrim’s Regress. În urmãtorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrãri de apologeticã sau spiritualitate creştinã: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bãtrân cãtre unul mai tânãr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publicã science-fiction (Space Trilogy) şi literaturã pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraþie creştinã. Între numeroasele sale lucrãrile ştiinţifice, se detaşeazã The
Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.

EMANUEL CONŢAC este asistent universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi doctorand în filologie al Universitãţii din Bucureşti. A mai tradus pentru editura Logos din Cluj: John Stott, Puterea predicãrii (2004); Stanley Grenz et al., Dicţionar de termeni teologici (2005); Moisés Silva şi Walter Kaiser,
Introducere în hermeneutica biblicã (2006); Gordon Fee, Exegeza Noului Testament (2006); Douglas Stuart, Exegeza Vechiului Testament ( 2006).

Personal Quotes C S Lewis:

“All that is not eternal is eternally out of date.”

“In arguing against Him, you are arguing against the very power that makes you able to argue at all.”

“Christ died for men precisely because they were not worth it; to make them worth it.”

“Some people seem to think that I began by asking myself how I could say something about Christianity to children; then fixed on the fairy tale as an instrument, then collected information about child psychology and decided what age group I’d write for; then drew up a list of basic Christian truths and hammered out ‘allegories’ to embody them. This is all pure moonshine. I couldn’t write in that way. It all began with images; a faun carrying an umbrella, a queen on a sledge, a magnificent lion. At first there wasn’t anything Christian about them; that element pushed itself in of its own accord.”

“A man who was merely a man and said the sort of things Jesus said would not be a great moral teacher. He would either be a lunatic – on the level with a man who says he is a poached egg – or he would be the devil of hell. You must take your choice. Either this was, and is, the Son of God, or else a madman or something worse. You can shut Him up for a fool or you can fall at His feet and call Him Lord and God. But let us not come with any patronizing nonsense about His being a great human teacher. He has not left that open to us. He did not intend to. – from Mere Christianity.”

In bratul Tau-Alin Timofte

JESUS CRISTO e a figura central de toda a mensagem biblica. Faca com ELE um conhecimento pessoal. Aceite-o como seu Salvador e siga os Seus ensinamentos. Deize que Ele transforme a sua vida.

Depois venha e ajude a transformar o mundo!!

Adevar deplin=liber pe deplin

De ce L-a trimis Dumnezeu pe Isus pe pamant? Sunt oameni in lume care stiu ca Isus a venit/a trait pe pamant,dar nu stiu de ce.Care a fost scopul venirii Lui?

El a venit sa moara pentru pacatele noastre, ale lumii intregi.

Dar numai pentru asta a venit?

Isus a spus:”Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.” Scopul Diavolului este sa ne impiedice sa cunoastem sau sa stim doar in parte adevarul.Pentru ca ,cu cat vom cunoaste mai mult din adevar cu atat vom fi mai liberi. Daca cred doar ca Isus a venit sa moara pentru pacatele mele ,experimentez doar atat, adica sunt liber de vina pacatului meu.Sunt liber in masura in care cunosc adevarul.

Dar exista si alt motiv pentru care a venit Isus pe pamant.In Biblie sunt multe nume date lui Hristos: Mantuitor, Domn, Painea vietii,Pastorul cel Bun,Calea, Adevarul si Viata, Lumina Lumii,etc.Dar mai este un nume dat lui Isus care nu este asa de bine cunoscut.In Evrei 6:20 este numit antemergatorul (inainte mergatorul) nostru. Ce inseamna asta? Este unul care merge inaintea mea si eu trebuie sa merg in spatele lui. In Evrei 12:1-2 spune sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte uitandu-ne tinta la Isus care este autorul si slujitorul credintei noastre.

In ce sens este Isus inainte mergatorul nostru? Cunoaste el presiunile si problemele cu care ne confruntam in secolul XXI? In evrei 4:5 spune ca El a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi dar fara pacat.In sensul acesta este antemergatorul nostru. Cu fiecare ispita cu care ne confruntam unul fiecare S-a confruntat si Isus. Nu spune ca s-a intalnit cu toate circumstantele noastre, dar Biblia spune ca a fost ispitit in toate lucrurile si nu numai ca a fost ispitit in toate lucrurile dar a fost ispitit ca si noi.Si nu a pacatuit.

El ne spune:”Urmeaza-ma!”Deci atunci cand sunt ispitit eu trebuie sa urmez exemplul lui Isus.Credinciosul este acela care cauta urmele lui Isus si spune:Domne vreau sa umblu si eu pe ele.Acestia sunt cei mai fericiti crestini din lume.Ei nu vor fi niciodata descurajati, nu vor fi intr-o stare proasta, vor multumii pentru orice,vor birui in orice circumstanta si diavolul se teme de ei.Multi crestini se tem de Diavol, dar el se teme de acei care il urmeaza pe Hristos.

Ce fel de crestini suntem? care se tem de diavol sau de care diavolul se teme?

Descriere…

                    Cum pot avea o relaţie personală cu o fiinţă de care nu sunt sigur că există?

                   Viaţa cu Dumnezeu nu este întotdeauna aşa cum ne-am aştepta să fie. Uneori se pare că aşteptările noastre optimiste se lovesc de realitatea slăbiciunilor personale şi de surprize neplăcute. Iar Dumnezeul despre care ni se spune că tânjeşte după compania noastră pare uneori distant şi indiferent.

Se joacă Dumnezeu cu noi? În ce lucruri putem depinde de Dumnezeu? Cum putem cunoaşte? Cum putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu?

Cum întreţinem o relaţie cu un Dumnezeu pe care nu-L vedem, nu-L auzim şi nu-L atingem?

“În căutarea Dumnezeului nevăzut” prezintă gânduri profunde care conferă valoare şi semnificaţie întrebărilor pe care ne este teamă să le punem. Cunoscutul scriitor Philip Yancey examinează şase aspecte fundamentale:

 *Setea noastră după Dumnezeu
 *Credinţa atunci când Dumnezeu pare absent
 *Natura lui Dumnezeu
 *Relaţia noastră personală cu Dumnezeu
 *Etapele dezvoltării credinţei
 *Scopul final al transformării spirituale

Cartea abordează în mod sincer şi personal modul de trăire al vieţii creştine pentru cei care doresc mai mult decât răspunsuri superficiale la întrebările profunde ale vieţii. În cele din urmă, Yancey abate atenţia de la întrebările noastre spre Cel care se oferă El însuşi drept răspuns, Dumnezeul care ne invită să-L căutăm – şi să-L găsim.