Cereti de la Domnul (my favourite poetry:)

Pe pamant sufera spicul,lanurile-s insetate.
Nimeni nu se roaga inca,dorm strajerii in cetate.
Lacrimi nu mai cad sau, poate, nu le mai vedem cazand,
Prea putini se roaga astazi sa coboare Duhul Sfant.

Ornicele lumii-n cantec suna ora nevegherii,
Inselati de-un zvon de pace si-au inchis ochii strajerii.
Stau atatea sa se-ntample,profetii de mult prezise,
Duhul Sfant vrea sa coboare,dar sunt usile inchise.

Se mai zaboveste inca, nu e pregatit poporul,
Lanul sufera de sete si nu poate sparge norul.
Rugaciunea e putina, strigatul spre cer e soapta,
Vorba cata e de multa, prea departe e de fapta…

“Cereti de la Domnul ploaie!”, se aude o strigare,
Secerisul e aproape,lanul freamata sub soare.
“Cereti Duhul Sfant, si cereti o masura indoita”,
Picaturi de har cadea-vor peste inima zdrobita.

Fulgera prin anotimpul ploilor imbelsugate,
Se deschid zagazuri gata sa se verse-n plinatate.
Ploaia-nseamna biruinta,revarsare de putere,
Va primi fagaduinta cine in credinta-o cere.

Trece timpul rugaciunii,peste veac se lasa seara,
Trece peste fruntea noastra ingerul cu calimara.
Cine va putea cunoaste daca este scris in carte?
Cine a pazit porunca ,s-o pazeasca mai departe.

Cat nu trecem de hotare,cat n-apune ziua milei,
Cereti de la Domnul, astazi, sa adape setea gliei,
Sa reverse in torente ploaia Duhului Preasfant:
Ploaia-nseamna sigilare intr-un vesnic legamant.

by Gabriel Rusu

Nevazutul dumnezeiesc!

“Nevazutul dumnezeiesc devine simbolic vizibil. Daca nevazutul dumnezeiesc ar deveni vazut in mod com­plet, atunci Dumnezeu nu ar fi vizibil tocmai ca nevazut. Nu s-ar mai putea vedea in Dumnezeu ceea ce nu se mai poate vedea. Nevazutul lui Dumnezeu nu s-ar mai vedea, ci acesta ar fi o opacitate absoluta, un vid, un neant. Nevazutul lui Dumnezeu s-ar deduce apriori, teoretic doar. Am fi orbi. Orbii nu vad ca ei nu vad, ci au doar inaintea ochilor lor o opacitate absoluta, o bezna fara culoare, de unde apoi se deduce orbirea lor. Credin­ciosii datorita modului simbolic vad ceea ce nu vad. Ei vad ca nu vad. Ceea ce nu vad ei, este in parte ceea ce vad, este in parte prin ceea ce vad. Orbul nu vede nevederea lui. Credinciosul poate sa vada nevederea lui. In acest moment abia, si astfel, lui i se revela realitatea de taina a lui Dumnezeu.Cat de cat o palida percepere a tainei dumnezeiesti este posibila prin aceea ca omul incepe sa vada ceea ce nu vede, si nu-i ca orbii care nu vad acest lucru. El nu-i de zarit nicaieri, si totusi Este. El, se vede, in ceea ce nu se vede, fara sa fie ascuns, ori fara sa fie opac in mod absolut.”

citat din “Cunoastere si simbol in crestinism”

Exista Dumnezeu…
Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
un lut de sine însuşi frământat.
Ci ne-a zidit o Forţa creatoare,
o-Nţelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne ‘nduplecat.
Ci noi avem un duh şi-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevarat!

N-ar fi simţit în veci de veci tărâna
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simtământ fântâna-
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni şi semne ne ‘ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă
să stea în faţa Lui pe baricada!
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu-i calea noastră veşnic însorită,
nu-i viaţa totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini şi iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!

by Costache Ioanid

Before I go…

When my life has reached its very end
And I take that final breath,
I want to know I’ve left behind
Some “good” before my death.

I hope that in my final hour
In all honesty I can say
That somewhere in my lifetime
I have brightened someone’s day.

That maybe I have brought a smile
To someone else’s face
And made one moment a little sweeter
While they dwelled here in this place.

Lord,please be my reminder
And whisper softly in my ear
To be a “giver” not a “taker”
In the years I have left here.

Give to me the strenght I need
Open up my mind and my soul…
That I might show sincere compassion
And love to others before I go.

For,if not a heart be touched by me,
And not a smile was left behind,
Then the life that I am blessed with
Will have been a waste of time.

With all my heart I truly hope
To leave something here on earth…
That touched another, made them smile
And gave to my life…worth.

A fost o Inviere

A fost o Inviere…
Ce bine-i ca a fost,
Caci fara ea,nici lumea ,
Nici viata n-aveau rost!

Nici dragostea,credinta,
Nici faptele,…nimic,
Si Universul mare
Cat ar fi fost de mic!

A fost o Inviere,
Caci moartea n-a putut
Sa-L tina in robie
Pe Cel fara-nceput…

S-a clatinat pamantul,
Puterile s-au frant,
Cand Domnul,Printul vietii
Invie din mormant.

A fost o Inviere…
Si alta va mai fi!
O simt tot mai aproape,
Cu fiecare zi.

Nu moartea e stapana,
Caci n-ar fi fost drept asa!
A fost o Inviere…
Si alta va urma…

Author Ioan Giura