“Eu te erguerei”

Fii langa mine….
simt ca…nu mai am putere sa urc… îmi vorbesti de bucurie si putere si eu… încerc sa-mi târasc fiinta mai aproape si mai aproape… ma simt uitata de Tine… respinsa… epuizata… îmi deschid încet ochii sa vad unde mai sunt, încet… îi închid si astept… nu stiu ce astept… poate moartea…simt ca ultima farâma de speranta dispare… nu înteleg de ce… ma framânta gândul asta… de unde îmi vine nestatornicia, povara… Doamne, am promis de mii de ori ca o sa fie altfel…ca o sa fim împreuna si la bine si la greu… la bine suntem si la greu suntem… dar când nu simt nimic? când timpul trece pe lânga mine si încet îmi pierd sensul… atunci? atunci ce sa fac? as vrea sa înteleg… as vrea sa te simt… sa te ascult… nu gasesc calea… nu vreau sa mai fac nimic… ma astern acum în fata maretiei Tale si astept… nu stiu ce… dar, Te rog, fa ceva… ce rost are o viata traita asa cum spunea cineva… fara sens, fara veselie citita pe fata… eu n-o mai am… sunt strapunsa de cuiele propriei constiinte… ma pierd în propriile mele gânduri… as vrea sa ma ascund de Tine, de lume… de tot ce am si cunosc… si sa ramân acolo… fara timp si spatiu, fara mine însami… îmi ascult încet bataile inimii … parca … nu-mi mai pasa… si totusi ma doare… Doamne… nu stiu unde sunt, nici cum am ajuns aici… poate sunt o egoista si mi-am îndreptat ochii prea mult spre mine, spre pamânt… si cerul? unde e cerul? cerul la care nopti si zile am visat… unde e visul meu? l-am pierdut undeva printre gunoaie… printre dorinte meschine si poveri uitate pe umeri… nu le mai pot purta… nu-mi mai pot duce fiinta spre Tine… si nici nu cred ca as reusi prin propriile puteri vreodata asta… îmi ridic ochii din pulberea fierbinte a dorintelor neîmplinite si a cioburilor de vise sfarâmate… esti lânga mine… Tu, samaritean milostiv… Te-ai aplecat asupra mea… si încet îmi legi ranile… ma doare fiecare atingere … ma doare fiecare dorinta, fiecare cerere pe care o îndepartezi… dar asta ma va vindeca… stiu si totusi nu pot accepta durerea… n-o mai pot duce…
fii lânga mine… chiar de nu mi-ai spune nici un cuvânt… prezenta Ta ma linisteste… fii lânga mine… atât…
Author Unknown